| | Aici urma sa fie construit Peles | | | Detalii | | | | Cine n-a fost inca pe Valea Doftanei ar trebui sa-si programeze sfarsitul de saptamana, pentru a ajunge acolo, macar sa vada, daca nu sa ramana intr-un veritabil rai pe pamant. Gheorghe Postolache, proprietarul pensiunii "Craita", are argumente demne de luat in seama: "Valea Doftanei este osia lumii rurale a Prahovei, eco-sistemul cel mai bine pastrat din Muntenia. In salbaticia zonei, regasesti tot ce au Carpatii mai frumos si mai atragator: pasuni alpine urcand pana la 1800 de metri, paraie iuti si limpezi pline de pastravi, fanete inflorite, specii rare de plante, paduri virgine (dintre putinele care se mai gasesc astazi in Romania!). Nu mergi prea mult din centrul Campinei, pe un drum rau, dar pe care-l uiti repede, si te trezesti pe malul lacului de acumulare care a transformat raul Doftana, pe cativa kilometri, intr-un superb "tau" verde de munte, in care poti pescui numai cu permis: pastrav, salau, biban si crap salbatic. Soseaua, potrivita pentru jeepuri, urca fara mare intarziere catre vilele si cabanele de vacanta de pe versantii vaii. Se vorbeste ca, in curand, pe aici se va construi o sosea alternativa, pe care va fi dirijat traficul greu spre Brasov. Ar fi o catastrofa, deoarece ar omori turismul si ar "domestici" grav salbaticia locurilor. Noroc ca, deocamdata, cum se intampla in Romania, nu sunt bani, asa ca pericolul pare inca indepartat. Sa ne bucuram, asadar, cu ceea ce a lasat Dumnezeu intru desfatarea simpla a tuturor". Ca om al padurii, silvicultorul Postolache uraste "zgomotul tulburator" din marile orase, unde n-ar putea locui mai mult de doua zile. Intelege bine chemarea catre munte a celor otraviti de mizeria urbana, oameni fara prea multi bani, romani si straini din clasa de mijloc. Cu gandul la ei a ridicat pensiunea si lor le dedica programele de sfarsit de saptamana, indemnandu-i sa viziteze locuri de o frumusete ametitoare. Cum ar fi Padurea Regala de la Glodeasa... Am fost s-o vedem: asemenea unui zid inaltat de farmecele unei vrajitoare din basme, arbori gigantici, batrani de 200-300 de ani, acopera versantii muntelui. Strecurandu-te pe sub crengile lor uriase, intri in padure ca intr-un tunel al timpului. "Altarele" ei uimitoare innoada veacurile in trunchiuri drepte ca lumanarea. Pe aici trece liber vanatul pe care silvicultorii il protejeaza cu fanare si adapatori si il hranesc cu ierburi suculente si dulci, cu seminte si fructe salbatice. Un tipat sau un uruit de motor se propaga aici pe zeci de kilometri, in ecouri unduitoare, ca de pe alte taramuri. Cu palmele lipite de trunchiurile ca niste Feti-Frumosi, te lasi coplesit de energia secreta a acestui codru fantastic si parca intelegi de ce, pe la 1880, luminatul mare Rege Carol Intaiul a dorit sa construiasca Pelesul pe aceasta vale, dezmortind zona din "somnul cel de moarte"... Alta faina ar fi curs la moara istoriei, iar satucurile Sinaia, Predeal si Busteni, tot asezari umile ar fi ramas, tot de drumeaguri pietruite ar fi avut parte. Insa diverse grupuri de interese din jurul Coroanei au facut presiuni asupra Regelui si, in ultima clipa, Carol a acceptat locatia actuala pentru superbul sau castel. Vrajit totusi de frumusetile Vaii Doftanei, a carei suprafata de 30.000 de hectare este egala cu suprafata Sinaiei, Bustenilor si Azugai la un loc, Regele a mai vizitat zona, regretand toata viata ca n-a lasat si la Glodeasa un semn palpabil al geniului sau constructiv. | | | | | | |