Asa cum s-au petrecut treburile in intreaga Europa si romanii si-au creat, de-a lungul veacurilor, un sistem de ordine care sa-i ajute in apararea valorilor, a persoanelor si a bunurilor.

    Sistemul a evoluat in functie de dezvoltarea generala a societatii romanesti, de specificul ei in comparatie cu alte neamuri si de politica statelor vecine.

    In secolul XIV, apar documente cu privire la institutia Marelui Vornic, ale carui atributii se limitau la paza curtii domnesti si judecarea slujbasilor de pe langa curte. Marele Vornic avea ca subaltern pe Vataful de Vanatori , care era de fapt, comandantul garzii personale a domnitorului. Primul Vataf de Vanatori cunoscut in istoria romanilor este Neagoe Basarab.

   Odata cu trecerea anilor, atributiile Vatafului de Vanatori schiteaza aproape toate serviciile politiei contemporane fiind considerat ca "strabunic" al prefectului de politie.

    Primele atestari despre politie in spatiul romanesc, dateaza din vremea lui Neagoe Basarab si Mihai Viteazu (secolul XIV), cand se mentioneaza in documente institutia agiei, continua cu domnia lui Mihai Sutu cand se organizeaza paza Bucurestiului, se emit primele acte de identitate si se reglementeaza portul armelor.

      Sub raport politienesc, teritoriul Bucurestiului este impartit pana in 1774 in doua regiuni concentrice: Tinutul Agiei, care cuprinde centrul orasului si era sub jurisdictia lui Vel Aga si Tinutul Periferic, pus sub jurisdictia Marelui Spatar, care cuprindea mahalalele.

     In 1821, Tudor Vladimirescu acorda scutiri de taxe si impozite celor insarcinati sa mentina ordinea publica si sa apere proprietatile cetatenilor.

     In 1822 domnitorul Tarii Romanesti, Grigore Dimitrie Ghica a inmanat Marelui Aga Steagul Agiei, cunoscut in istorie ca fiind primul steag al politiei. Steagul folosit la ceremonii, avea brodata "Buna Vestire", element care a stat la baza fixarii, la 25 martie, a Zilei Politiei.

      In timpul Revolutiei de la 1848 are loc reorganizarea politiei, prin aparitia institutiei sefului Politiei Capitalei caruia i se subordoneaza Guardia Municipala.

     Printr-un oficiu domnesc din anul 1856, seful Politiei Capitalei isi schimba denumirea in "Prefectul Politiei", iar in 1868 in acela de "Prefectul Politiei Capitalei".

     Incepand cu Legea de organizare a politiei a lui Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860), urmata de Legea lui Vasile Lascar (1 aprilie 1903) si Legea pentru organizarea Politiei Generale a Statului (8 iulie 1929), competentele organelor de politie sunt extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate. Aceste legi au avut la baza principiile stiintifice moderne cunoscute pe plan european, aplicate la necesitatile specifice societatii romanesti.

     Prin decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se infiinteaza Militia, apoi prin Decretul-Lege nr.2 din 27 decembrie 1989 se reinfiinteaza Politia Romana ale carei competente vor fi reglementate, ulterior, prin Legea nr.218 din 2002. La nivelul Capitalei, institutia internelor avea ca structura Inspectoratul Militei Municipiului, apoi Directia Generala a Politiei Municipiului.