Psihooncologia este terapia care se adreseaza clientilor diagnosticati cu cancer. Ea se aplica tuturor persoanelor cu varsta peste 3 ani. Este o forma de psihoterapie cu abordare noua, care stimuleaza sistemul imunitar, astfel incat raspunsul la tratamentul medical sa se imbunatateasca. Aceasta forma de psihoterapie este special creata pentru a ajuta oamenii sa isi stimuleze capacitatile de auto-vindecare. Psihooncologia se adauga tratamentului medical. Din clipa in care oamenii afla despre cineva ca are cancer, acest fapt devine caracteristica definitorie a persoanei respective. El poate foarte bine sa indeplineasca multe roluri - parinte, sef, iubit - si sa posede numeroase calitati valoroase - inteligenta, simtul umorului - dar din acea clipa devine un simplu "bolnav de cancer”. Tot ceea ce percepe lumea este realitatea fizica a bolii si intreg tratamentul este indreptat catre corpul pacientului, nu catre persoana sa. Sunt de parere ca o boala nu reprezinta o problema exclusiv fizica, ci una a intregii persoane umane, ca ea include nu doar corpul, ci si mintea si emotiile bolnavului.

Numeroasele cercetari in acest domeniu au demonstrat ca starile emotionale si mentale joaca un rol semnificativ atat in aparitia susceptibilitatii la boala, incusiv la cancer, cat si in vindecare. In opinia multor cercetatori, cancerul este adeseori un indiciu al unor probleme existente in alte parti din viata persoanei, probleme agravate sau complicate, de o serie de factori de stres care au actionat cu sase pana la optsprezece luni inainte de debutul bolii. Pacientii diagnosticati cu cancer raspund in general la asemenea probleme si la factorii de stres cu un sentiment de totala neputinta, de renuntare. Aceasta reactie emotionala provoaca, la randul sau, o serie de raspunsuri fiziologice care inhiba mecanismul natural de aparare al organismului si il transforma intr-un mediu propice inmultirii celulelor anormale. Consider ca este necesar ca pacientul si medicul sa tina cont, in cursul tratamentului, nu numai de ceea ce se intampla la nivel fizic, ci si, la fel de important, de tot restul vietii pacientului. Daca sistemul minte-corp-emotii, care constituie persoana deplina, nu functioneaza in integralitatea lui pe coordonatele sanatatii, atunci e posibil ca interventiile pur fizice sa nu reuseasca. Sunt de parere ca un program eficient de tratament este bine sa vizeze intreaga persoana, nu sa se concentreze exclusiv asupra bolii.

 
CARE SUNT OBIECTIVELE PSIHOONCOLOGIEI?
identificarea resurselor interioare ale pacientilor;
invatarea pacientului sa foloseasca propriile resurse ale organismului in vederea cresterii sistemului imunitar si in vederea cresterii calitatii vietii;
 reducerea starilor anxioase (teama) si depresiilor (tristete accentuata);
 invatarea unor tehnici de relaxare pentru diminuarea durerilor;
 invatarea unor tehnici de relaxare si control constient al bolii;
 oferirea de suport pacientului bolnav;
 oferirea de sprijin si consiliere- familiei si apartinatorilor pacientului