Psihodrama este astazi utilizata in terapia de grup, terapia de familie sau terapia individuala. Psihodrama este o metoda terapeutica si de consiliere de sine statatoare. Ea abordeaza personalitatea din punctul de vedere al specificitatii individuale, cat si al integrarii acesteia in structurile sociale. Bazele teoretice ale psihodramei servesc la explicarea dezvoltarii indivizilor, a grupurilor si a sistemelor sociale, precum si a tulburarilor acestora. Este instrumentul creator al unui climat in grup, care face posibila explorarea propriilor conflicte interne, a propriei bucurii sau dureri, prin activitati specifice avand scopul de a elibera spontaneitatea mijlocitoare actului psihodramatic propriu-zis. In special, aceasta permite celor care nu-si exprima emotiile verbal decat cu mare dificultate sa faca acest lucru mult mai usor, datorita punerii in scena a situatiilor prezentate, chiar daca emotiile sunt putin prezente in discurs. Astfel, prin diverse tehnici, pacientul-participant este constient de rolul pe care il are si de rolul pe care il atribuie altora in functie de trairile constiente si inconstiente. Prin schimbarile de rol se realizeaza diferite scene, dar de asemenea sunt utilizate si alte tehnici de psihodrama, astfel: dublarea protagonistului de catre directorul de psihodrama care permite pacientului sa-si exprime propriile trairi.

Psihodrama pedagogica asigura aplicabilitatea conceptiei si metodelor psihodramatice in domeniul educatiei (copii, adolescenti, adulti) si in domenii specifice asistentei sociale. Prin activarea creativitatii si spontaneitatii procesul educational castiga in eficienta si calitate. Profesorii si alte persoane din domeniul educatiei utilizeaza psihodrama atat cu adultii cat si cu copiii pentru a integra materialul predat. Tehnica de baza este inversiunea de rol, ocazie de restructurare a relatiei cu altul si de identificare si/sau diferentiere de altul (in relatia cu copilul din grupa). Participarea activa si creativa a membrilor grupului consta in a gasi noi modalitati de comportament si de relationare. In cadrul sedintelor de psihoterapie copiii invata cum sa ia decizii, cum sa rezolve probleme, cum sa gestioneze resurse limitate sau comune, isi dezvolta gandirea critica si creativa, comunicarea verbala, cooperarea, munca in echipa. In acelasi timp, copiii isi imbunatatesc capacitatea de concentrare, rabdarea, perseverenta, autodisciplina si invata totodata sa se respecte intre ei.

Metodele folosite sunt fundamentate stiintific si exclud cu desavarsire abuzurile, lezarea integritatii fizice sau psihice, a demnitatii si a onoarei persoanelor.