Psihoterapia de familie VIZEAZA, in principal, Abordarea INTERACTIUNILOR dintre client si familia acestuia.

Cu scopul de a GASI ÎMPREUNA resursele ÎNTREGII FAMILII–  resurse absolut  necesare restabilirii echilibrului si armoniei  in sistemul familial.

In cadrul familiei nou constituite, fiecare partener  aduce cu sine modelele preluate din familia lor de origine, ceea ce au invatat de la parintii lor despre a fi parinte. Se adauga, desigur, experienta personala de viata a fiecaruia. De aici apar si problemele –  tocmai din aceste diferente individuale si din intoleranta fiecaruia in parte fata de acestea. Spre exemplu, atunci cand cei doi parinti aplica metode total diferite de disciplinare a copilului. Din maniera aceasta de abordare decurge circularitatea. Indiferent de ceea ce ar face sau ar spune unul sau altul rezultatul obtinut este invariabil acelasi : un copil etichetat ca “dificil”, avand tot felul de dificultati scolare, emotionale sau sociale. Sau, dificultatile de relationare pot fi traduse printr-o casnicie resimtita de ambii parteneri ca fiind neimplinita sau chiar impovaratoare.

Pe parcursul procesului psihoterapeutic, membrii familiei vor invata cum sa-si gaseasca o modalitate proprie si mai ales functionala de a “creste” impreuna si de a descoperi resursele necesare pentru a merge mai departe, armonizandu-se reciproc. Astfel, parinti pot invata despre faptul ca ei sunt cei care detin instrumentele pentru a mentine aceasta armonie in sistemul familial. Ei pot ajunge sa constientizeze faptul ca nu neaparat sfaturile de viata sau povestile sunt cele care vor garanta evolutia armonioasa a unui copil spre un adult sanatos, ci comportamentele concrete ale lor, ca parinti, in ochii propriului copil.