O  relatie de cuplu incepe de obicei cu o perioada de efuziune sentimentala. O perioada de ‘betie amoroasa’. La un moment dat insa, aceasta conexiune, bazata in principal pe atractia fizica, se transforma. Ajunge fie o relatie bazata pe incredere si sustinere reciproca, fie cuplul se destrama, victima a multiplelor conflicte de putere, ce au la baza mai ales deficientele de comunicare.

Diferentele intre cele doua trasee nu sunt covarsitoare. E insa mult adevar in afirmatia lui Tolstoi: „toate familiile fericite seamana unele cu altele, dar fiecare familie nefericita e nefericita in felul ei”. 

Nu evenimentele majore diferentiaza familiile fericite,

ci micile semne de intelegere reciproca.

Unul din aceste semne e cat se poate de simplu ….si totusi atat de greu uneori : ascultarea si constientizarea nevoilor partenerului de cuplu. 

Terapia de cuplu urmareste dobandirea unei mai bune intelegeri a bucuriilor, tristetilor, dorintelor si gandurilor fiecarui partener din cuplu.

Terapia de cuplu sprijina constientizarea rolului jucat de fiecare in relatie, in intretinerea unor conflicte. Cauta o mai buna intelegere a importantei intimitatii afective….ce e corelata si cu intimitatea sexuala.

A te afla intr-o intimitate emotionala in cuplu nu inseamna ca nu exista ‘lupte pentru sustinerea propriei pareri’, a propriei individualitati. Aceste confruntari de opinii nu sunt oricand un semn ca relatia are probleme, ci mai degraba felul in care se desfasoara ele. Terapia de cuplu ofera puncte de sprijin pentru dobandirea abilitatii de a comunica intr-un mod functional.

In cazul in care fiecare ofera suficiente semne ca e dispus(a) sa ia in considerare opiniile contrare, ca e dispus(a) sa faca tot posibilul ca lucrurile sa mearga, in cazul in care partenerii de cuplu nu se feresc sa-si dezvaluie propriile vulnerabilitati pentru a ajunge la un numitor comun, relatia depaseste de cele mai multe ori aceste mici diferende si dobandeste un echilibru.