Fiecare scoala are de spus o poveste. Povestea Scolii Gimnaziale “Ienachita Vacarescu” începe in urma cu 158 de ani atunci cand, pe un teren apartinând familiei Vacarestilor, a fost ridicata prima scoala laica din Bucuresti. Data în folosinta la 23 noiembrie 1864 prin Legea instructiunii publice adoptata în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, scoala are un trecut cu care se mândreste. Pe bancile ei au învatat elevi care la maturitate au devenit nume marcante ale culturii românesti, precum renumitul matematician si parinte al informaticii românesti, Grigore Moisil si epigramistul Cincinat Pavelescu. De-a lungul timpului, Scoala Gimnaziala Ienachita Vacarescu si-a schimbat de mai multe ori denumirea, la fel ca si infatisarea. Cand si-a deschis portile in 1864, sub conducerea institutorului Ion Beiu, purta oficial numele de Scoala Primara Urbana de baieti nr. 2 Coloarea Albastra, dar era cunoscuta in zona ca Scoala de la Maidanul Dulapului, deoarece în apropiere era un maidan întins unde se tinea saptamânal un bâlci. Distractia preferata era sa te învârti în „dulap”, un leagan din lemn cu patru locuri. În 1897 primeste denumirea de Scoala Primara de baieti nr. 7 Ienachita Vacarescu, numele scolii împletindu-se astfel cu cel al familiei care daruise terenul pentru ridicarea constructiei. În semn de recunostinta, la un secol de la moartea celui care este considerat primul poet modern muntean si autorul primei gramatici românesti, Ienachita Vacarescu devine patronul spiritual al celei dintâi scoli laice din Bucuresti. Declarata monument istoric în 1992, scoala de pe Calea Serban Voda te întâmpina cu un aer maiestuos, sub privirea impunatoare de pe chipul lui Ienachita Vacarescu aflat pe sigla de la intrare. Aceasta a fost inspirata de portretul în ulei care este gazduit de Biserica Sf. Spiridon Nou din apropierea scolii. |