Pe temelia unei biserici din secolul al XV-lea, în 1705 Constantin Brâncoveanu dărâmă biserica veche ÅŸi o reface. Sub îndrumarea arhitectului Veseleil au lucrat meÅŸterii VucaÅŸin Caragea pietrar, Manea vătaf de zidari ÅŸi Pârvu Mutu zugrav. Un incendiu din 1718 pustieÅŸte mănăstirea care avea ÅŸi  han. La rectitorire, iau parte alături de domnitorul Ioan Mavrocordat, Dosithei Patriarhul Ierusalimului, marele agă Ianache Văcărescu ca ispravnic. Cutremurul din 1802 îi distruge bolÅ£ile ÅŸi turlele fiind refăcută ulterior fără turle. După incendiul din 1847, biserica Sf. Gheorghe Nou a fost reparată în 1851, după îndrumarea arhitectului Xavier Villacrosse. Pictori  au fost Constantin Lecca ÅŸi MiÅŸu Popp.  În jurul anilor 1860 este amenajată Grădina Sf. Gheorghe, după planurile arh. Ulrich Hofman. Cutremurul din 1940 o avariază grav. Biserica este reparată, iar în 1950 pictorul Teodorescu-RomanaÅ£i restaurează pictura. Restaurarea propriu zisă din 1968-1987, realizată de către arhitectul Åžtefean BalÅŸ, a redat monumentului ceva din strălucirea iniÅ£ială a ultimei ctitorii brâncoveneÅŸti. Noua pictură interioară în frescă, este în curs de refacere după 1998, de către pictorul Grigore Popescu ÅŸi echipa sa.

Arhitectura acestui lăcaÅŸ face parte din aceeaÅŸi serie tipologică cu bisericile Radu Vodă, Patriarhia, Cotroceni, VăcăreÅŸti, toate preluând tipul primar al bisericii cu plan triconc, cu pronaos supralărgit, a lui Neagoe Basarab de la Curtea de ArgeÅŸ.