In zona actuala a Teatrului Odeon se afla in sec. XVII proprietatea spatarului Dumitrache Ghica, primita ca zestre de la Maria Vacarescu. Prima atestare documentara a unei case boieresti dateaza din anul 1768. In 1807 proprietatea a fost divizata prin mostenire, terenul revenind lui Costache banul. In anul 1813 Ioan Caragea a inchiriat proprietatea Ghica pentru a instala Curtea domneasca. Ulterior, Caragea a inchiriat si casa Slatineanu folosita pentru divanul domnesc (aflata pe locul actualului imobil Capsa, inclusiv cladirea de pe Calea Victoriei 38). Statutul de Curte domneasca a fost mentinut pana in anul 1825. Curtea domneasca a lui Caragea cuprindea, dupa diferite descrieri, resedinta – fosta casa Ghica – si anexele: grajduri in zona dinspre str. Academiei si catre sud ( pe actualul corp al hotelului Majestic). Casele Ghica au fost cumparate in 1860 de Nicolae Lahovary, familia mentinandu-si proprietatea pana la nationalizarea din 1948. 1860-1945 Procesul de modernizare a Caii Victoriei a afectat si proprietatea Lahovary. In locul rezidentei de lux – devenita caduca, terenul a fost utilizat pentru noi functiuni. Casa Ghica a fost inchiriata pentru institutii sau comert: Clubul tinerimii, Partidul National de peste Carpati, Societatea Mercur, berarie si bodega importanta etc. O interventie mai importanta a fost vanzarea (sau inchirierea) a doua parcele de pe latura de nord unde a fost construit, catre Calea Victoriei, un imobil in care are sediul, in perioada interbelica, celebra gazeta L’Independance Roumaine (la al carui etaj au avut loc reprezentatiile lui Lumière) si magazinul de muzica Orfeu. Restructurarea majora a proprietatii s-a produs la inceputul sec. XX. Din initiativa lui Emil Lahovary, arhitectul Grigore Cerchez a conceput un ansamblu arhitectural de avengura: Teatrul Comedia situat pe latura dinspre str. Academiei, dar cu fatada orientata catre Calea Victoriei, flancat de doua corpuri laterale, catre nord magazine si apartamente si catre sud, Hotel Majestic. Teatrul a fost inaugurat pe 25 decembrie 1911 urmat de aripile laterale independente – Hotel Majestic si corpul nordic cu apartamente si magazine, configurand astfel cele doua pasaje. Teatrul a suferit unele transformari catre jumatatea secolului, amplificarea salii, inaltarea scenei si introducerea unor corpuri de legatura cu aripile laterale – anexe ale scenei – peste cele doua pasaje. Bombardamentele din 1945 au afectat atat teatrul, cat si corpurile laterale, in special cel nordic care a fost partial refacut. 1947 –2002 Pana in anii 60 ansamblul si-a pastrat integritatea fizica,insa cu schimbarea functiunilor. Fosta casa a fost transformata in libraria Cartea Rusa, iar Hotel Majestic a fost scos din functiune. In anii 70, intr-o campanie de renovare a fostelor hoteluri, Hotel Majestic si-a recapatat functiunea originara. In anul 1974 Sala Comedia a Teatrului National devine Sala Majestic a Teatrului Giulesti, teatru care in anul 1990 isi schimba denumirea in Teatrul Odeon. In anii 80 a fost construit un imobil catre Calea Victoriei, pe locul ramas gol prin demolari pe latura de nord si s-a amenajat alveola creata in fata teatrului. In anul 2002 cladirea Teatrului Odeon este renovata aproape in intregime. S-a refacut podeaua scenei, scaunele din sala au fost schimbate, tencuiala peretilor interiori a fost data jos pana la stucatura si refacuta. A fost reparat sistemul tehnic de glisare al tavanului. Au fost refacute scarile interioare si exterioare cu piatra din cariera Vratza (Bulgaria).

ISTORICUL TEATRULUI

Teatrul ODEON, unul dintre cele mai reprezentative teatre din Bucuresti, a fost fondat in 1946, sub numele de Teatrul Muncitoresc CFR Giulesti. Sala Majestic a fost inaugurata in 1974, fiind una dintre cele mai elegante sali de teatru din Bucuresti si singura din Europa cu tavan glisant. In anul 1990 Teatrul Giulesti isi schimba numele in Teatrul Odeon.

Teatrul ODEON este un teatru de repertoriu, cu o echipa stabila de 32 de actori, 2 regizori si 2 scenografi. Sala Majestic are o scena a l'italienne si o capacitate a salii de 300 de locuri. De-a lungul timpului spectacolele teatrului au participat la numeroase turnee si festivaluri internationale: in Marea Britanie cu spectacolul Richard III de Shakespeare, regia Mihai Maniutiu (1994), la Bratislava, Slovacia cu spectacolul Barbierul din Sevilla de Beaumarchais, regia Dinu Cernescu (1996), la Oldenburg, Germania (1996) cu La Tiganci, regia Alexander Hausvater, la Berlin (1999) si Hanovra (2000) cu spectacolul Saragosa – 66 de zile dupa Jan Potocki, regia Alexandru Dabija (1999), la Cairo, Egipt, cu spectacolul Teatru seminar dupa Petre Tutea, regia Dragos Galgotiu, la Berlin cu spectacolul Fratii de Sebastian Barry, regia Alexandru Dabija (2001), in Canada cu spectacolul Cumetrele de Michel Tremblay, regia Petre Bokor (2001). In 2003 De ce fierbe copilul in mamaliga dupa Aglaja Veteranyi, regia Radu Afrim, a participat la Journees Theatrales de Carthage, in Tunisia, iar in 2004 la Bienala de la Wiesbaden, Germania. In 2006, joi.megaJoy a fost prezentat in Ungaria, la Budapesta si Debrecen, iar Portretul lui Dorian Gray la Bruxelles, Belgia, iar in 2007, Un tango mas a fost invitat la Ierusalim, in cadrul Targului International de Carte, la Budapesta, la Bassano del Grappa (Italia), in cadrul Festivalului OperaEstate Festival Veneto, iar in 2008 la Madrid cu ocazia Saptamanii Teatrului Romanesc. Tot in 2007, Ionesco- cinci piese scurte a fost prezentat la Paris la Theatre de La Huchette, Block Bach la Praga, la Paris, in 2008 la  Bruxelles si Atena, iar in 2010 la Poznan, Polonia. Tot in anul 2008, Sefele a fost prezentat la Madrid in cadrul Saptamanii Teatrului Romanesc, Hamletmachine a fost invitat la Festivalul International Shakespeare, Gdansk (Polonia), E doar sfarsitul lumii a fost invitat la Rennes, Franta in cadrul Festivalului International de Teatru „Mettre en scene”, iar Spovedanie la Tanacu a fost prezentat la Paris, la sediul Ambasadei Romaniei. In anul 2009, acelasi spectacol a fost invitat la Lodz (Polonia), in cadrul Festivalului International al Pieselor Placute si Neplacute.

Teatrul si spectacolele sale au obtinut in: 1979 – Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul International de Teatru de la Arezzo, 1991 si 1992 – Premiul de Excelenta, 1993 – Teatrul Anului, 1994 – Premiul pentru cel mai bun spectacol in cadrul Festivalului National de Teatru, 1995 – Premiul pentru cel mai bun spectacol in cadrul Festivalului Comediei Romanesti. In ultimii ani a primit  numeroase premii la festivalurile de teatru de la Piatra Neamt, Brasov, Galati, Timisoara si Premii UNITER.

Deoarece unul dintre scopurile teatrului este si formarea tinerilor spectatori, se organizeaza saptamanal vizite ale teatrului urmate de jocuri teatrale pentru copii si tineri, in cadrul programului TEATRUL SI SCOALA.

Incepand cu anul 2001, teatrul prezinta programul de SPECTACOLE LECTURA pe texte romanesti si internationale din dramaturgia contemporana, urmate de discutii cu publicul.

In stagiunea 2001-2002 a debutat programul DANS LA ODEON sub forma unor Gale Extraordinare desfasurate lunar. Datorita afluentei mari a publicului si a reactiilor entuziaste a mass-media, acest proiect  a continuat in stagiunea 2003-2004 cu trei premiere, fiind urmate de Portretul lui Dorian Gray dupa Oscar Wilde, regia Dragos Galgotiu. In perioada 2006 - 2008, programul a continuat cu premierele Un tango Mas, Block Bach, in regia lui Alexandru Dabija si Umbre de lumina.

Tot in stagiunea 2001-2002 a fost lansat proiectul TINERI REGIZORI, TEXTE CONTEMPORANE,  destinat studentilor sau tinerilor absolventi ai academiilor de arta. In urma concursului, au fost realizate spectacole care au intrat in repertoriul curent: Alchimistul dupa romanul omonim al lui Paulo Coelho, regia Anca Maria Colteanu, norway.today de Igor Bauersima, regia Andreea Valean, Genocid sau Ficatul meu e fara rost de Werner Schwab, regia Sorin Militaru, Marisol de Jose Rivera, regia Alexandru Berceanu si Morti si vii de Stefan Caraman, regia Ana Margineanu. In 2003 proiectul a continuat cu spectacolul De ce fierbe copilul in mamaliga dupa Aglaja Veteranyi, regia lui Radu Afrim, iar in 2004 cu spectacolul Chip de foc de Marius von Mayenburg, regia Felix Alexa. In 2009 concursul de proiecte a fost relansat, iar castigatorii au fost Mariana Camarasan si Alexandra Penciuc cu textul Iadul este amintirea fara puterea de a mai schimba ceva de Jonas Gardell si Alexandru Mihail cu piesa Blifat de Gabriel Pintilei.

In mai 2006, Teatrul Odeon a initiat programul ARTE (American – Roumanian Theatre Exchange) in parteneriat cu Lark Play Development Center din New York. ARTE consta intr-un schimb teatral intre dramaturgii din Romania si Statele Unite, oferind posibilitatea acestora de a-si imbunatati calitatea pieselor si a traducerilor prin participarea la sesiuni comune de lucru, ateliere, intalniri si rezidente desfasurate la Teatrul Odeon si Teatrul Lark.

Tot in 2006 a fost lansat un nou program international, ODEON.ART, dedicat culturii si artei unei tari din spatiul european, care a debutat in acelasi an cu Saptamana Teatrului Maghiar si a continuat cu Saptamana Teatrului Ceh, iar in 2008, Saptamana Culturii Olandeze si Zilele Teatrului Polonez. In 2009 s-au desfasurat Zilele Culturii Israeliene