Tirul cu arcul¸ adica folosirea arcului si sagetilor este documentata înca din Epoca de piatra mijlocie târzie (acum aproximativ 70.000 de ani).

Aceasta activitate este documentata ca parte a razboiului si a vânatorii din perioada clasica si figureaza în mitologiile a multor culturi pana la sfârsitul secolului al IXX-lea când a fost înlocuit de armele de foc.
Arcasii erau o parte larg raspândita¸ deseori suplimentara¸ a armatei în perioada clasica¸ iar arcasii luptau pe jos¸ în care sau calare pe cai. Tirul cu arcul a devenit proeminent în Europa în perioada medievala târzie¸ unde victorii precum Batalia de la Agincourt au cimentat arcul lung (longbow) în traditia militara.

Tirul cu arcul¸ atât în vânatoare¸ cât si în razboi¸ a fost în cele din urma înlocuit cu arme de foc în Europa¸ în Evul Mediu târziu si perioada moderna timpurie. Armele de foc s-au difuzat în cele din urma în toata Eurasia prin intermediul imperiilor de praf de pusca¸ reducând treptat importanta tirului cu arcul în razboiul din întreaga lume.

Tirul cu arcul se practica si astazi¸ pentru vânatoare si ca sport de tragere la tinta  
Tinem sa mentionam ca vânatoarea cu arcul în România este interzisa si se considera braconaj sub legislatia actuala.