Ortodontia a fost definita ca acea ramura a stomatologiei care se ocupa de cresterea fetei, dezvoltarea danturii si prevenirea si corectia anomaliilor ocluzale.

Tratamentul ortodontic este denumirea prescurtata a disciplinei numita ortodontie si ortopedie dentofaciala. Scopurile ortodontiei sunt in principal estetice si functionale.

Cauzele functionale ale tratamentului includ: ocluzia dentara inversa sau incrucisata, overbite traumatic adanc (overbite - suprapunerea incisivilor in plan vertical), overjet marit (distanta marita, in plan orizontal, intre incisivii superiori si cei inferiori) si vestibularizarea unui incisiv inferior, malpozitii ale dintilor.
  
 
 
Nealinierile ortodontice, numite malocluzii pot indica o serie de afectiuni diferite. Malocluziile mostenite includ probleme precum cresterea anormala a maxilarelor, dinti lipsa congenital, dinti in plus, dinti aglomerati sau proeminenti si probleme de distantare.

Cu toate acestea pierderea prematura a dintilor la copii, persitenta dintilor de lapte pe arcada, activitati precum suptul degetelor la bebelusi, accidentele si anumite tipuri de afectiuni dentare pot duce la necesitatea tratamentului ortodontic.

Un tratament tipic pentru dintii pozitionati incorect poate dura 1 pana la 3 ani si necesita controale la fiecare 4 pana la 10 saptamani efectuate de catre medicul ortodont. Majoritatea tratamentelor ortodonticesunt incepute in timpul stadiului dentar permanent precoce inainte de finalizarea cresterii scheletului. Dupa ce cresterea scheletului s-a finalizat, chirugia maxilarului poate fi o optiune.
Terapia ortodontica poate include utilizarea de aparate fixe sau mobile. Majoritatea terapiilor ortodontice sunt duse la bun sfarsit cu ajutorul aparatelor fixe, aceste avand un control mecanic al dintilor mai mare.