Supralegalizarea este procedura prin care un stat confirmă veridicitatea documentelor emise pe teritoriul său sau pe teritoriul altui stat. Supralegalizarea este cerută de un şir de ţări, care nu au încheiate acorduri bilaterale sau multilaterale privind simplificarea sau abolirea completă a supralegalizării (Algeria, Arabia Saudită, Bolivia, Brazilia, Burkina Faso, Burundi, Canada, Chile, Costa Rica, Egipt, Emiratele Arabe, Filipine, Guatemala, Guineea, Iordania, Irak, Iran, Kirghistan, Kuweit, Liban, Madagascar, Malaiezia, Maroc, Nicaragua, Nigeria, Oman, Pakistan, Paraguay, Peru, Republica Dominicană, Singapore, Siria, Sri Lanka, Thailanda, Turkmenistan, Uruguay, Uzbekistan, Vatican, Zimbabwe). Lista statelor semnatare cu care România a încheiat convenţii, tratate sau acorduri privind asistenţa juridică în materie civilă, care prevăd scutirea de orice legalizare este: Albania, Austria, Belgia, Bosnia şi Herzegovina, Bulgaria, Cehia, R.P. Chineza, Croaţia, Franţa, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Republica Moldova, Mongolia, Polonia, Federaţia Rusă, Serbia, Slovacia, Slovenia, Ucraina, Ungaria. .

Pentru statele care nu au aderat la Convenţia de la Haga procedura de supralegalizare va fi făcută prin vizare de către Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiţiei şi acolo unde este posibil, şi de către Consulatul ţării respective din Bucureşti.