Departamentul Pictura a fost unul dintre pilonii fundamentali pe care s-a construit de-a lungul istoriei sale îndelungate învatamântul artistic academic din Bucuresti, ramânând si astazi una dintre cele mai importante catedre ale Universitatii Nationale de Arte.

Începând cu Theodor Aman, întâiul director al primei scoli superioare de arta, si pâna în prezent, Departamentul Pictura a educat si format o întreaga pleiada de artisti care au contribuit substantial prin opera lor la îmbogatirea patrimoniului national, si (de ce nu) universal.

Ioan Andreescu, Stefan Luchian, Gheorghe Petrascu, Camil Ressu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Bitzan, Florin Mitroi, fosti studenti sau profesori ai scolii de Arte Frumoase din Bucuresti, sunt doar câteva nume cu certa rezonanta în istoria artei românesti.

Dupa o lunga perioada de ingerinte politice grosolane, anul 1990 a fost începutul racordarii învatamântului artistic din Bucuresti la traditia interbelica, precum si al începutului resincronizarii cu traditia liberala si democratica europeana.

Dupa 1990 au fost cooptati în noul corp profesoral artisti cu vizibilitate si deschidere pedagogica. Sa-i numim: Gheorghe Anghel, Stefan Câltia, Florin Ciubotaru, Marin Gherasim, Sorin Ilfoveanu si altii.

Diversitatea optiunilor pedagogice are în ansamblu un caracter formativ, cursurile urmarind dezvoltarea deprinderilor specifice artelor vizuale, precum si crearea bazei întelegerii profunde a spatiului cultural contemporan.

Cursurile urmaresc si contribuie la efortul de sincronizare a artelor vizuale românesti cu preocuparile contemporane internationale, precum si la stimularea formarii în cele din urma a propriului limbaj plastic al viitorului profesionist.

Simpozioanele si expozitiile organizate în diverse spatii publice si galerii constituie o fireasca prelungire a activitatii pedagogice din timpul anilor de studiu.