Vremea naÅŸterii

Orice naÅŸtere este o ivire, dar nu se ÅŸtie de unde vine nou-născutul, care apare însoÅ£it de tot felul de duhuri nevăzute, ce pot influenÅ£a viaÅ£a întregii familii.

Momentul naÅŸterii era perceput, în lumea tradiÅ£ională, ca un timp de spaimă, fragil ÅŸi bântuit. Înainte de naÅŸtere, trupul fătului era protejat de pântecul mamei, care, la rândul său, era învelit de piese de îmbrăcăminte cusute cu însemne simbolice de protecÅ£ie. CămaÅŸa mamei ÅŸi a lăuzei, ca piele simbolică a celor două trupuri, nu trebuia niciodată îmbracată pe dos sau cu gura la spate, pentru nu a influenÅ£a negativ naÅŸterea pruncului.

În timpul sarcinii, în tivul cămăşii erau cusute talismane, cum ar fi căţei de ustruroi sau fire de busuioc. Prin cămaÅŸa născătoarei moaÅŸa trecea un cuÅ£it de la gura spre poale, ca să fie naÅŸterea uÅŸoară ÅŸi rapidă. CămaÅŸa lăuzei trebuia să fie cusută cu cruci roÅŸii în dreptul sânilor care alaptează, pentru a păstra simbolic belÅŸugul laptelui. Scutecele (pelincile) ÅŸi faÅŸa pruncului erau albe, croite din pânza din cămaÅŸa tatălui, pentru a impregna trupul fraged cu puterile bărbatului casei.

Peste scutecele subÅ£iri, în care se puneau busuioc, usturoi ÅŸi fir rosu ca să apere de deochi, se înfăşura scutecul gros de lână. FaÅŸa era o bucată de brâu roÅŸu, legată în cruce pe pieptul copilului, pentru a-l apăra de Zburător sau de Iele. Crisma (bucata de pânză netivită, în care preotul înveleÅŸte pruncul după botez) ÅŸi ÅŸtergarul sunt obiectele schimbului ritual de daruri dintre naşă ÅŸi cumetri (părinÅ£ii finului), la botez. MoaÅŸa primea ÅŸi ea de la părinÅ£ii copilului un ÅŸtergar, pentru a se curăţa, ca să nu ajungă pe lumea cealaltă cu mâinile mânjite de sângele naÅŸterii.

CămăşuÅ£a croită din cămaÅŸa de mire era singurul veÅŸmânt purtat de către copil pană la doi ani, indiferent de sex, pentru a-l proteja împotriva duhurilor rele. CredinÅ£e se mai păstrează ÅŸi astăzi, dar respectarea lor se face doar cu ajutorul acestor obiecte simbolice. Ele mărturisesc despre un sistem complex de rituri, fără de care ordinea tradiÅ£ională s-ar fi transformat în haos.

Ursitoarele

În funcÅ£ie de regiuni, în România sunt întâlnite mai multe tradiÅ£ii legate de naÅŸterea copilului.Un rol primordial în primele zile de la naÅŸterea unui copil se pare că îl au moaÅŸa  ÅŸi ursitoarele copilului. Ursitoarele sunt cele care hotărăsc soarta copilului. Ele îÅŸi fac apariÅ£ia în cea de-a treia noapte după naÅŸterea copilului. Ele torc firul vieÅ£ii, prima îl trage pe furcă, a doua îl răsuceÅŸte pe fus, iar a treia - cea rea - îl taie.Se crede că MoaÅŸa este cea care intră în contact cu ursitoarele ÅŸi că acestea îi spun acesteia care este destinul copilului. Pentru că ele să fie îmbunate, MoaÅŸa le pregăteÅŸte o masă cu trei colaci, vin sau apă ÅŸi alte bucate sau daruri pentru ele. MoaÅŸa este cea care duce copilul la Biserică, în ziua botezului, unde îl încredinÅ£ează naÅŸei. NaÅŸa este cea care are grijă de copil, din momentul în care acesta este botezat.

Scutecele pruncului, din cămaşa mirelui

CămaÅŸa mirelui trebuia să fie lucrată ÅŸi brodată de viitoarea mireasă, ca ÅŸi năframa. Ea era folosită, mai târziu, ca material pentru scutecele ÅŸi cămăşuÅ£a pruncului.

Botezul ortodox: taina botezului, norme religioase şi tradiţii

Prin botez, noul născut este creÅŸtinat ÅŸi primit în rândul Bisericii. Păcatele strămoÅŸeÅŸti (de la Adam ÅŸi Eva) i se iartă ÅŸi primeÅŸte în el Duhul Sfânt de la Dumnezeu. Taina botezului se săvârÅŸeÅŸte în Biserică după rânduielile acesteia. Botezul se face până la 40 de zile de la naÅŸtere ÅŸi nu poate avea loc decât o singură dată.

La ortodocÅŸi, ca ÅŸi la catolici, alegerea unui nume potrivit pentru copil se face de către părinÅ£i, dar se poate Å£ine cont ÅŸi de sfaturile preotului. Este bine ca micuÅ£ul să primească un nume de sfânt din calendar. La noi, cel mai răspândit nume pentru băieÅ£i este Ioan, după numele Sfântului Ioan Botezătorul, iar pentru fetiÅ£e, Maria, mama Mântuitorului. În acest fel, se consideră că sfântul al cărui nume îl poarta copilul se va ruga pentru el în permanenţă. Uneori, biserica nu recomandă alegerea a două nume pentru cel mic, considerând faptul că sfinÅ£ii au avut în general un singur nume.

După alegerea numelui, părinţii vor căuta naşii de botez. Aceştia trebuie să fie un cuplu cununat religios, dar se poate ca uneori să cunune doar o naşă sau doar un naş.

Pentru botez, naÅŸa va pregăti în primul rând lumânarea de botez, care trebuie împodobită cu flori. Crinul, de exemplu, este considerat simbolul Fecioarei Maria. Se poate pune de asemenea brăduÅ£, pentru ca micuÅ£ul să fie sănătos ÅŸi viguros ca un brad, floarea-miresei, ca să nu aibă cununiile legate, sau ferigă, pentru spor.

Panglica pentru lumânare trebuie să nu fie nici prea scurtă (se va căsători prea repede) nici prea lungă (se va căsători târziu). Tot naÅŸii vor pregăti pentru înfăşatul copilului o bucată de pânza albă. Se spune că trebuie să fie o pânză necusută, nefinisată, pentru că ÅŸi Iisus Hristos a fost înfăşat astfel, sau, dacă nu se poate astfel, un prosop sau alt material. Simbolică este cifra trei în cadrul botezului: preotul cufundă copilul în apă de trei ori, pe masa de botez sunt trei lumânări aprinse, pânza de înfăşare are trei metri. După botez, naÅŸii trebuie să-i pună bebeluÅŸului o cruciuliţă de argint la gât. NaÅŸa este cea care se ocupa de înfăşatul copilului, după care îl poate da mamei în braÅ£e.

Petrecerea de botez este ÅŸi ea importantă, ÅŸi se poate organiza în orice zi a anului, chiar ÅŸi în post – biserica spune că bebeluÅŸul nu alege când să vină pe lume, deci el trebuie botezat fără nicio reÅ£inere.

Botezul catolic: obiceiuri de botez ÅŸi riturile Bisericii Catolice

Botezul catolic nu se deosebeÅŸte foarte mult de cel ortodox, însă intervin o serie de reguli stabilite în desfăşurarea botezului. NaÅŸii de botez au un rol important ÅŸi trebuie să fie de religie catolică. În timpul întrebărilor la care sunt supuÅŸi (ca ÅŸi în ritul ortodox, naÅŸii trebuie să răspundă ca se leapădă de satana, dar ÅŸi că îl vor creÅŸte pe copil după învăţăturile catolice până când va decide el singur), ei sunt întrebaÅ£i dacă cred în Biserica Catolică, deci nu pot aparÅ£ine altui rit.

MicuÅ£ul care urmează a fi botezat nu este cufundat în apă, ci doar stropit pe creÅŸtetul capului de trei ori. După aceea preotul îi face cruce la frunte ÅŸi pe piept. Tot preotul este cel care dă naÅŸului lumânarea de botez aprinsă, spunându-i să păstreze credinÅ£a ÅŸi să-i fie ajutor spiritual copilului. De asemenea, preotul pregăteÅŸte o pânză albă pentru a înfăşa copilul, după ce este uns cu mir. NaÅŸii nu participă efectiv la pregătirea micuÅ£ului, însă trebuie să răspundă întrebărilor preotului legate de credinÅ£a în Biserică. BebeluÅŸul este dat direct mamei. Uneori, mama aduce bebeluÅŸul gata înfăşat, regulile nemaifiind atât de stricte.

Prima baie

În apa de la prima baie tradiÅ£ia spune că trebuie să se pună:

• Busuioc - ca să fie atrăgător copilul, mai ales dacă este fată;
• Grâu - să fie cinstit;
• Mărar - să fie plăcut ca mărarul în bucate;
• Mentă ÅŸi romaniţă - să crească uÅŸor ÅŸi să fie sănătos;
• Măciulii de mac - să doarmă bine;
• SeminÅ£e de cânepă - să crească repede;
• Pene - să fie uÅŸor ca pana;
• Apă sfinÅ£ită - să fie copilul curat ca aceasta;
• Lapte dulce;
• Ouă - ca să fie sănătos ÅŸi plin ca oul, care trebuie să rămână întreg, mama copilului urmând să-l pună în apa de baie din a 2-a zi;
• Bani - ca în viaÅ£a copilul să aibă parte de avere.

Celelalte rituri sunt asemănătoare botezului ortodox